Poezie Ştiu că exist

Există o zare, dincolo, peste zenituri,

Stă o chemare în infinituri,

Prea multa trudă a vieţii mă încurcă..

Strigă voci către mine: Nu te opri,urcă, hai urcă!



E-atâta drum şi luptă pân la stele,

Tălpile mi se-nglodesc tot mai mult, tot mai grele

Spini mă greblează...Cum să nu sângeri?

Par disperaţi păzitorii mei îngeri.



Ai către casă o urmă - porcar la străini -

Oaie pierdută de turmă pe-o coastă-ntre spini,

Om jefuit, părăsit lângă margini de drum...

Mai trece Samariteanul pe-acolo şi acum.



De vei putea să mai mişti chiar şi-un deget

semn că exişti, vor veni fără preget

raze - să îţi alunge umbrele, ceţurile -

Vor pleca nopţile vor veni dimineţile,



vei fi luat pe braţe,viţelul va fi tăiat şi cântarea

poţi să o auzi, hai...urmează-ţi cărarea

durerilor apuse din sufletul trist.

Am refăcut drumul: Astăzi ştiu că exist.