Poezie Avea Iubirea jilţ de împărat

Avea Iubirea jilţ de împărat

acolo,...mai presus de-nchipuire.

Dar,într-o zi l-a părăsit, căci a plecat

să-şi împlinească tainica menire.



S-a dezbrăcat de slavă,S-a decis

că o preschimbă-n lacrimi şi suspine:

" Vreau să-mplinesc Părinte, tot ce-i scris

în sulul Cărţii Sfinte despre Mine! "



Şi I s-a pus Iubirii, un jug greu,

Era aproape să nu-l poată duce,

O pironiră: ura şi păcatul meu

ca un blestem, pe Golgota pe cruce.



S-au prăvălit apoi peste Iubire,

Poverile -grămezi nemăsurate-

Căci îndurase pentru omenire,

Pedeapsa iertătoare de păcate.



Şi s-a întors Iubirea-n Paradis

lovită de btjocuri, chiar scuipată.

Dar,v-a veni din nou, ştim, ne-a promis

căci îi vom moşteni averea toată.



Avea Iubirea jilţ de împărat,

" E cineva pe-aici să mă asculte? "

Domnul vrea prinţi moştenitori de-ncoronat,

Mai are pregătite jilţuri multe...



Vino, ce-ai auzit e-adevărat.

































l