Poezie Așteptarea...

Din toate clipele din astă lume,

Din tot ce a trebuit ca să îndur,

Așteptarea-i cea mai ‘naltă culme

Ce cu răbdare ar trebui să se consume,

Și-n toate, doar de Tine să mă bucur.



Așteptarea-i acea încercare

Ce-mi cere să stau neclintită

Când restul lumii e-n mișcare.

Și atunci când forfota-i mai mare

Eu locului să fiu înțepenită.



Așteptarea nu-i decât o stare

Ce-mi cere să nu fac nimic

Atunci când tot ce văd în zare

E neînțeles, sunt semne de-ntrebare.

Eu, atunici ar trebui să mă ridic.



Când totu-n jurul meu e-n alergare,

Când nu-nțeleg nimic din ce se-ntâmplă,

La Tine, Doamne, caut alinare.

Răbdare cer în lunga așteptare,

Și mâna-Ți caldă o simt pe tâmplă.



Ajută-mă să ies victorioasă-n încercare,

Să-Ți ascult vocea când e tăcere în jurul meu.

Și așteptarea s-o întâmpin cu răbdare,

Căci în viață îmi aduce vindecare,

Când mă las deplin pe brațul Tău.



Și astăzi sunt, încă, în așteptare...

Și multe se întâmplă-n jurul meu...

Dar știu că de lucrez acum răbdare –

Durerea mea ridici cu brațu-Ți tare.

Iar eu – te proslăvesc ca Dumnezeu.

Amin.