Poezie Vremelnicie

VREMELNICIE



Aici în lumea humii vremelnice sunt toate

Se duc, se ofilesc, cuprinse sunt de moarte

Se veştejesc şi flori, se uscă şi verdeaţa

Şi bucuria trece şi trece şi dulceaţa.



Sunt pieritoare toate, se duc în nefiinţă

Se gată şi elanul şi-a omului putinţă

Sfârşeşte şi viaţa de doruri şi de trudă

In toate e o lege potrivnică şi crudă.



Se-apropie sfârşitul Pământului trudit

De-atâta silnicie, de-un trai ne-ngăduit

Şi capăt se va pune şi urii şi minciunii

Se va opri de-odată domnia urâciunii.



Şi toate-s trecătoare numai Cuvântul nu-i

Purcede de la Tatăl ca semn al Cerului

El dăinuieşte-n veac, e Logosul sublim

E candela vieţii, mai mult să-l preţuim!



Cuvântul ne-ntreţine avântul către stele

Ne-alină-ndurerarea în valurile grele

El nu poate să piară, el e din Dumnezeu

Şi poate să înmoaie şi-un suflet de ateu.



Şi anii mulţi se duc iar poleiala trece

La toţi vine momentul pentru mormântul rece

Dar sufletul se-nalţă la Cel ce ni l-a dat

E îmbrăcat în nemurire de Domnul lăudat.



Credinţa înflăcărată se va sfârşi odată

Când vom vedea pe Mire şi faţa-İ adorată

Dar dragostea-i eternă, rămâne pe vecie

Impodobeşte traiul cu Har şi vrednicie.



Aici în lumea humii vremelnice sunt toate

Se duc, se ofilesc, cuprinse sunt de moarte

Să ne cunoaştem scopul ce-i mai presus de lut

Să ne-avântăm spre Slavă la locul cunoscut.



Amin!