Poezie Ce-ai strans...?

Ce-ai strâns...?



Ce-ai strâns în viaţa de pribeag?

In lumea de nevoi şi lăcomie

Spre ce–ţi ţinteşte inima cu drag?

Cui urezi un bun venit cu bucurie?



Ce-ai adunat din lucruri efemere?

Şi ce comori te ţin legat de lut?

Tu ştii ce face viaţa să prospere

Dar să ridici privirea-n sus nu ai putut.



De câte ori ţi-ai avântat fiinţa

Spre tot ce-i humă, tot ce-i trecător?

De ce-ai respins şi Harul şi credinţa

Ce fac un suflet curat şi iubitor?



Te-a biruit dorinţa de-a fi mare

Uitând că-ţi este Tată Dumnezeu

Că numai El te poate ridica din nepăsare

Scăpându-te de lăcomie şi păcatul greu.



Dar în potirul inimii ce-ai adunat?

Comori de bunătate sau răul cu venin?

Şi-al tău destin etern la cine-ai dat

De ţi s-a-ntunecat şi chipul tău senin?



De nu ţi-ai strâns comori în veşnicie

E că duhul lumii te-a înşelat

Stingându-ţi setea pentru slova vie

Pentru Cuvântul divin şi binecuvântat.



Nu e târziu să te opreşti din goana

După lucruri ce devin doar scrum

E timpul să aspiri la nimbul şi coroana

Ce-o dobândeşti suind pe-ngustul drum.