Poezie BUCURIA NOII EPOCI

"Veniţi să ne urcăm

la muntele Domnului"

Is 2/3



(Isaia 65)



Iată,Eu Domnul, ceruri noi fac

Si un pământ binecuvântat nou pe plac

Nimeni aminte nu-şi va aduce de trecut

Si nu va avea în minte ce-a făcut

Ci vă veţi bucura şi veselii pe vecie

Pentru cele ce voi face să se ştie

Căci Ierusalimul voi preface în veselie

Si poporul Ierusalimului în bucurie

Eu Insă-Mi Domnul, Mă voi veselii mereu

Si Mă voi bucura mult de poporul meu

Un glas de plânset în el nu se va auzii

Si nici glasul ţipetelor nu va mai fi

Puţini la zile n-or fi copii să crească

Si nici bătrâni ce zilele să nu-şi împlinească

Căci cine va murii la o suta ani tânăr va fi

Si cine va murii asa el blestemat s-o şti

Si vor zidi case şi le vor locuii

Si vor sadii vii şi mânca-vor ce vor rodii

S-atuncea casele ce le vor zidii

Altul în aceste case nu va locuii

Mulţi vii multe vor planta

Si rodul lor bogat le vor mânca

Si zilele ce vor avea poporul sfânt

Ele vor fi ca a copacilor de pe pământ

Toţi aleşii ce vor fi atunci s-or bucura

De lucrul lor, de lucruri ce vor lucra

Degeaba n-o muncii nimeni,nicicând

Copii nu vor mai vedea vreunu perind

Câci poporul sământă binecuvintată va fi

De ei şi de copii lor Domnul s-o îngrijii

Domnul zice: Le voi răspunde înainte de chemare

Inainte vorba de-a rostii Le voi da ascultare

Si în acel timp să ştii că aşa va fi

Lupul şi mielul împreună vor locuii

S-atunci ca boul,leul paie va mânca

Si sarpele ţarâna hrană va avea

Rău nu va fi şi nici o vătămare

Nu se va face pe Muntele Cel Sfânt şi Mare