Poezie Adă-ți aminte

(Elc. 12/1-7)



Adă-ţi tu aminte de-al tău făcător

Ziua trece iute, anii trec în zbor

Anii tinereţii, ziua de visare

Spre alte ţinuturi făr’ să şti dispare

Adă-ţi aminte de anii ce-or venii

Zi cu zi va trece vei îmbătrânii

Soarele lumina îşi va întuneca

Luna si cu stele în nori vor intra

Ada-ţi aminte de nori după ploaie

Cele tari ai grijă că se încovoaie

Paznici lângă casă tremură de vină

Se opresc vezi bine acei ce macină

Cei ce pe fereastră dau a se uita

Cu ziua ce trece s-or întuneca

Uşile spre uliţi se închid de vânt

Nu se mai aude adieri şi cânt

Uruitul morii tare dă-n slăbit

Te sperii de păsări,de-al lor ciripit

Glas în depărtare-ţi, pare-năbuşit

Te temi de înălţime,pe drum faci ferit

Adă-ţi aminte migdalul înfloreşte

Totul se albeşte peste munţi şi creste

Tot mai greu lăcusta are târâit

Poftele, plăcerea este pe sfârşit

Bocitori pe uliţi dau a se plimba

Astăzi poate mâine sunt la casa ta

Văzându-i cu frică tu pe gânduri treci

Ce aproape-i calea, Calea cea de veci ?!

Ada-ţi aminte funia se gată

Găleata în dată şi ea e crăpată

Vasul cel de aur dă în sfărâmat

Roata la fântână şi ea s-a stricat

Ada-ţi aminte de-a vieţii rost

Ţărâna-n ţărână merge cum a fost

Duhul se întoarce iar în ceruri sus

La Acela care în tine l-a pus.