Poezie Nicicand nu suntem singuri

NICICAND NU SUNTEM SINGURI



Nicicând nu suntem singuri

In lumea de suspine

Cu noi este credinţa

Ce-ntruna ne susţine.



De-am fi în largul mării

Inconjurati de valuri

De-acolo Creatorul

Ne-ar îndrepta spre maluri.



Prin aprige pustiuri

Destinul când ne duce

Ne dă înviorare

Cel ce-a murit pe cruce.



Cărarea de ne poartă

Pe muntele semeţ

Rămânem consternaţi

De-un Dumnezeu măreţ...



Care-a creat natura

Atât de minunată

Şi l-a salvat pe om

Din starea ruinată.



Pe drumul pribegiei

Hristos ne însoţeşte

E-atât de iubitor!

El nu ne părăseşte.



Iar Sfântul Duh de viaţă

Ne-alină-n întristări

Când asaltaţi suntem

De-atâtea încercări!



Nicicând nu vom fi singuri

In lumea de suspine

Cu noi este credinţa

Ce-ntruna ne susţine.



AMIN!