Poezie Ori de câte ori mă tem!

Nişte oameni, mă hărţuiesc,

Şi toată ziua-mi fac război;

Potrivnicii mă chinuiesc,

Trufaşi, cu min' se războiesc,

Şi mă împroaşcă cu noroi.



Dar, ori de câte ori mă tem,

Eu mă-ncred Doamne în Tine;

Ei folosesc orice sistem

De a mă face să nu cred;

Să pot fi dat de ruşine.



Ei fac orice şi uneltesc,

Şi paşii mei îi urmăresc,

Se ascund, şi mă pândesc,

Şi tare mai nădăjduiesc,

Că-s slab şi-o să mă prăbuşesc.



Drepturile, ei mi le-ating

Şi au numai gânduri rele;

Dar eu la Tine Doamne strig!

Nu mă voi teme de nimic;

Tu mi-ai ferit picioarele;



Şi sufletul mi-ai izbăvit

De cădere de la moarte;

O, Dumnezeul meu iubit!

Vrăjmaşii fug, când eu Te strig!

Tu eşti Doamne de-a mea parte.



Şi ori de câte ori mă tem;

M-oi lăuda cu Dumnezeu!

Căci de la El, eu pot să cer

Favoare, stare şi un semn

Ca să se teamă doar cel rău.



A.N

12.10.2012 Firenze