Poezie Numai atunci...

NUMAI ATUNCI...



Numai atunci când dăruim

Iubire, hrană şi-ndurare

Când din al nostru împărţim

La cei lipsiţi; şi ne jertfim

Vom birui în disperare.



Numai atunci vom înţelege

Ce-a pătimit Domnul Hristos

Să spele orice făr’delege

Pe diavol în lanţuri să-l lege

Când fi-vom în limanul glorios.



Numai atunci vom depăşi

Momente de singurătate

Când pe Isus îl vom sluji

Cuvântul Lui îl vom primi

Şi vom fi pilde de dreptate.



Numai atunci putem învinge

Dureri şi nedreptăţi – o mie

Când pasiunea n-o vom stinge

Când braţul sfânt ne va atinge

Şi-n noi nu-i dor de lăcomie.



Numai atunci putem ajunge

Pe plaiuri unde-i numai soare

Unde toţi sfinţii se vor strânge

C-au fost răscumpăraţi cu sânge

Când s-a sfârşi viaţa de sudoare.