Poezie Doruri la răsărit

Doruri la răsărit



Mă-nchid de bună voie într-o carte,

Presar tăcere peste gânduri,

Ca rodul cel din plin de inimi,

Să-l sorb cu sete printre rânduri...



Din flori de gând au curs petale,

Şi-au răsfirat idei pe teme date,

Un evantai înmiresmat, buchetele

Belşug lăsat-au, valuri de cuvinte…



Culoarea lor ca din icoane vechi,

Răzbate-n tonuri sau nuanţe grele,

Sclipind sub învelişul lor străvechi

La răsărit de dor, o lacrimă de stele.



Din versul alb sau rimă unduioasă,

Mai vesel sau mai trist, coboară

Din vechiul zbucium ce talerul apasă,

O doină a strunelor din suflete vioară…



Măsura ei ritmată e din bătăi de inimi,

Emoţie de vară mijită printre doruri,

Ce cu sfială aprins-a din tainică lumină,

O torţă a iubirii ce-a poposit la ceruri.



Şi drept, e timpul să socot,

Că mâna ce-a mânuit condeiul,

Atinsă a fost de Duhul Sfânt,

Mesajul lor discret …parfum cum are teiul!



Fosta-am vrăjit de fiecare-n parte,

Uda-vom împreună trandafirii slavei,

Mă înfrăţesc cu-acei ce-ncep să cânte,

Jertfind cuvintele pe-altarul poeziei!



01.08.2009