Poezie Atunci si-acum

Atunci şi acum



Atunci eram fără o ţintă

Purtat de valul furios

Pe toată lumea mânios

Că şi speranţa era frântă.



Acum ştiu drumul vieţii mele

E calea-ngustă cu-ncercări

Cu consacrări şi renunţări

Dar cu Isus în ceasuri grele



Atunci mă tăvăleam în tină

Că nu-mi plăcea să fiu curat

De cele sfinte –ndepărtat

Şi-ndepărtat şi de lumină.



Acum am inima curată

A fost spălată-n sânge sfânt

Când am intrat în legământ

Si nu mi-e soarta-ndurerată.



Atunci aveam idoli – o mie

Îi adoram; mă chinuiau

Şi sufletul mi-l hărţuiau

Mă îndemnau la lăcomie.



Azi de Isus nu m-aş desparte

Nici pentru mii de milioane

Şi nu mai vreau în veci icoane

Şi nici să merg pe căi deşarte.



Atunci sfidam dumnezeirea

Motivul? N-o înţelegeam

In locuri joase mă-ntâlneam

Cu cei care-şi vindeau iubirea.



Ce dulce-i astăzi închinarea!

Când Domnul este lângă mine

Prezenţa Lui îmi aparţine

Cu El doresc asemănarea.



Atunci ziceam despre Scriptură

Că-i doar o carte de rataţi

Pentru bătrănii dezolaţi

Pentru acei ce n-au cultură



Acum găsesc comori cereşti

In Testamentul Vechi şi Nou

E cel mai minunat cadou

Te-ndrumă la hotare îngereşti.



Atunci aveam stăpân meschin

Ce mă ţinea în lanţuri grele

Şi mă-ndemna mereu la rele

Eram mai mult un...manechin



Acum stăpânul mă iubeşte

Cu-o dragoste nemărginită

Iar soarta vieţii? Fericită

Lăuntrul mi-l întinereşte.



Atunci destinu-a fost:ratare

Acum e: Dumnezeu cel mare.



gc/ti