Poezie Trecut-au anii...

Trecut-au anii...



Trecut-au anii de vâltoare

Când paşii ageri mă purtau

Şi duh şi minte mă-ndrumau

Spre stări de trai amăgitoare.



Dar astăzi mersul mă conduce

La părtăşii cu sfinţi- mereu

Unde-i prezent şi Dumnezeu

Şi Cel ce s-a jertfit pe cruce.



Trecut-au anii când dorinţa

Mă stăpânea s-adun comori

Să nu pun preţ pe sărbători

Să-mi satur cu plăceri fiinţa.



Dar o schimbare mult dorită

Trăiesc acum-numai prin Har

Râvnind la veşnicul hotar

Imi simt făptura răcorită.



Trecut-au ani de-nstrăinare

De tot ce-i sfânt, neprihănit

Când tot lăuntrul mi-am hrănit

Cu putregai şi-nveninare.



Dar azi Hristos e viu în mine

M-a scos din negura pierzării

M-a pus pe stânca îndurării

M-a vindecat de patimi şi ruşine.



Trecut-au ani de travestire

De false idealuri şi faţade

De murdării şi mascarade

Când refuzam buna vestire.



Acuma zilele-mi sunt pline

Cu glas divin ce-mi dă poveţe

Cu Duh ce-i gata să mă-nveţe

Curat să fiu când Domnul vine.



Trecut-au ani de-ntunecime

Când neştiind ce-i preţios

Respins-am jertfa lui Hristos

Şi darul de la Cincizecime.



Dar, O! Ce dulce transformare

Mi-a dat LUMINA – acceptată

Iar îndrumarea veşnicului Tată

Necontenit îmi dă înseninare.



gc/ti