Poezie Nimic in lume

Nimic în lume...



Nimic în lume nu-i ca Harul

Ce în torente ne inundă

Nimic nu poate-ntrece darul

Ce în devotament abundă.



Nimic nu-nvinge-n strălucire

Neprihănitul Soare – sfânt

Este resursa spre-nfrăţire

Cu fraţi de-acelşi legământ.



Ce-i mai sublim ca părtăşia

Ce ne uneşte cu Hristos ?

Nu-s armonii ca-n melodia

Ce-o cântă îngerii, duios.



Şi nimeni nu te înţelege

In negre clipe de restrişte

Ca Cel menit să-ţi fie Rege

Să-ţi dea lumină-n zile triste.



Nimic în infinite universuri

Nu-nduioşează ca iubirea

Iar exprimările în versuri

Ating şi dorul şi simţirea.



Nimic n-aduce stâmpărare

Celui setos de tihnă dulce

Ca năzuinţa spre-mpăcare

Cu Cel ce s-a jertfit pe cruce.



Şi unde vei găsi frum’seţe

Ce tot lăuntru delectează?

Decât în visuri şi-n nobleţe

Când duhul trist se-nseninează.



De-ai colinda întreg pământul

Ca să găseşti mărgăritare

Nu întâlneşti ca în Cuvântul

Ce de păcat ne dă scăpare.



Nimic, nimic nu se compară

Cu-azurul zărilor senine

Unde cu Christ’ în altă ţară

Vom vieţui-n splendori divine.



De mi-ar aduce spuma mării

Şi de mi-ar da chiar milioane

Eu tot nu las calea Salvării

Să pot primi cereşti coroane.



Să-mi dea şi avuţii şi ranguri

Să-mi răsplătească doar cu aur

N-oi renunţa la cer şi haruri

Că-n ele am etern tezaur.