Poezie Darul de la iesle

Darul de la iesle





N-a nins afara inca,dar aerul e rece,

Brazii verzi si vii isi plang a lor plecare,

Copiii necajiti zoresc toamna sa plece,

Sa vina asteptata,si sfanta sarbatoare

Cu zurgalai si gheata,cu mos si cu ninsoare.



Fumul din burlane vesteste viata-n sobe,

Si cand sticliri de-argint,o picura se face

E veste ca vazduhul e-ngreunat cu basme,

Neaua ingereasca,ce tese jos covoare

Invaluind tot satul,cuprins de sarbatoare.



Arhaici cozonaci is plamaditi de mama,

Ce trudnic se jertfeste,precum o sfanta-albina;

Casa e curata,ca-a lacului sutana,

Si-n suflet ne straluce o licare divina,

De bucurie sfanta,eterna si sublima.



Ulite-ncovorate,ce licaresc la luna

Is toate bantuite cu-n cant de Prunc nascut.

E bucurie-n inimi,a Cerului caldura,

Ce frange si dezgheata o inima de lut,

Revarsa viata-n case,cu-a ingerilor cant.



Paduri de-argint pictate,cu brazi darzi si semeti

Patrunsi de-un crivat iute,soptind o melodie

A Cerului Vestire,ca Pruncul sfant sosi,

Ca lua un trup de tina,in viata de suspine,

Imbracand asupra-I raul,a omului durere.



Ceru' oferi un Dar pentr-omenire,

Si nu atat ninsoarea,e-a noastra desfatare,

Cat Pruncul de la iesle,venit in saracie,

Sa planga,hoinarit,pe-un magarus calare,

Ca n-avu' adapost,de ziua Lui,cea mare.



Daca bradu-n case amintesc de-o Cruce,

Si painea din cuptor,de-a pruncului sfant trup,

E ca sarbatoarea-i vie,si straluce,

Si Cerul de-a mea viata,inca nu s-a rupt,

Ca Nasterea lui Isus,e viata-mi din mormant!



Prigoana Liviu,10 Decembrie 2005