Poezie Mereu cu Tine...

Mereu cu Tine...



Mereu cu Tine Părinte iubitor

E scopul nobil al vieţii mele

Fără de Tine n-am nici un viitor

M-ai scos din beznă şi obiceiuri rele

Mi-ai pus piciorul pe stânca mântuirii

Şi mi-ai spălat trecutul vinovat

Imi pun trăirea pe altarul dăruirii

Căci tot lăuntrul mi l-ai luminat.



Mereu cu Tine la bine şi la rău

E idealul scump ce mă susţine

La vorba Ta şi la îndemnul Tău

Mă-ndepărtez de cetele păgâne

Nu vreau averi, nu vreau palate

Ci doar bordeiul plin de pace

De-acolo se înalţă dorinţele curate

Şi vise nobile şi traiul ce Îţi place.



Mereu cu Tine, eşti steaua vieţii mele

Mă călăuzeşti prin neguri şi furtuni

Mă scoţi din groapa situaţiilor grele

Şi mă fereşti de-a lumii-ntinăciuni

Cuvinte nu-s să-ţi mulţumesc de-ajuns

Pentru belşugul binecuvântărilor primite

Dar consacrarea e singurul răspuns

Ea îmi susţine pasul spre zările slăvite.



Mereu cu Tine, m-a convins Cuvântul

Ce zi de zi îmi dă comori cereşti

Spre Tine mi se-ndreaptă inima şi gândul

Nimeni nu iubeşte aşa cum Tu iubeşti

Oceanul milei Tale revarsă valuri mari

Ca-n milioane de fiinţe şi-n fiinţa mea

De-aceea mă alătur credincioşilor drumari

Pe care i-ai despovorat de sarcina cea grea.



Mereu cu Tine, Tată, până la sfârşit

Şi-apoi o veşnice în Cetatea sfântă

Iţi mulţumesc duios că nu m-ai părăsit

Şi mă-ntăreşti când duhu-mi se frământă

Mă linişteşti când grijile mă copleşesc

Şi mă ridici din groapa disperării

Al Tău sunt, te slujesc, te preamăresc

Şi-aştept cu nerăbdare ziua-ncununării.



GC/Dec 2005