Poezie Emausul meu

Ieseam odata din Ierusalim

SI ma-ndreptam inspre Emaus ametit

Cleopa ma-ntreba mereu

Cu ce-am gresit de fratii nostri ca ne-am despartit



Eu am crezut ca voi fi pus in frunte,

Isus va fi un Rege-n Israel,

Si uite, pieptul mi se zbate:

Oare chiar Dumnezeu era cu El?



Si cum mergeam cu capu-n jos

Nu L-am zarit pe-Acel ciudat Strain,

,,Ce-aveti de sunteti asa intristati?''

Cum, nu stii ce s-a intamplat deunazi in Ierusalim?



Cum un Galilean facut--a semne si minuni

Trei ani jumate, si a predicat

Ca Dumnezeu s-a-ntors cu fata inspre noi,

Si mantuirea ni s-a aratat?!



Si noi trageam nadejde ca-I Mesia

Ca va trona ca Rege in Ierusalim,

Dar osandit a fost la moarte

SI de vreo patru zile Il jelim!



Strainul a-nceput apoi sa ne invete din Scripturi

Si inima-ncepu ca sa ma arda

Si cand a vrut sa mearga mai departe

Noi L-am rugat de noi sa nu se mai desparta



SI-abia cand frant-a painea-n casa

Noi am stiut ca-i El, ca inviase,

Dar se facuse nevazut,

Si cat am plans, afara se-nserase...



L-am intalnit apoi si L-am primit ca Domn

Si El mi-a sps ca va veni din nou

Ca sa ma duca -acolo unde-i Rege

In slava, in Ierusalimul nou!



Acum te rog sa nu faci ca si mine

Cand cu Cleopa de-ai mei frati m-am despartit

Nu pleca spre Emaus, s-ar putea

Nici un strain sa fie, si seara a venit!



Hai ca sa facem pe din doua teama

Sa ne rugam si sa Il asteptam sa vina,

Ca ci in curand se-arata zorile,

Iar noi zbura-vom inspre EL, inspre Lumina!!!