Poezie Biserica de-acasa

Biserica de-acasã



E sărbătoare şi satul

freamătă de dorul întâlnirii...



Cu paşii măsuraţi

Te-ndrepţi, uitat ţăran,

spre casa cea sfinţită

în orice sărbătoare.



Tu iei de mână pruncul

şi-l duci la sfintele icoane

să-nveţe rugăciunea

de bunăvieţuire

din biserica străbună,



Şi-l duci în faţa sfântului altar

ca să-se-mpărtăşească,

Timid, tu ştergi o lacrimă

din ochii obosiţi de trudă,

pentru c-ai ştiut să-nveţi

copilul să crească

la biserica de-acasă

în zi de sărbătoare...



Sancel, 12 iulie 2005