Poezie La pragul vesniciei

La pragul veşniciei



Ne străduim s-ajungem la pragul veşniciei

Să fim întâmpinaţi de Regele Isus

Căci l-am urmat cu zel din zilele prunciei

Şi prin urgii şi valuri întruna ne-a condus.



Sunt multe piedici şi noiane de ispite

Primejdii la tot pasul, necazuri şi furtuni

Adeseori simţim că vieţile-s strivite

Dar ne înviorăm prin cânt şi rugăciuni.



Inaintând pe cale întâlnim capcane

Cu dibăcie puse de pârâşul pervers

Dar cu Isus învingem oştile duşmane

Apoi putem continua cerescul mers.



Cuprinşi suntem adeseori de deprimare

Văzând atâta răzvrătire şi minciună

Dar Slova vie ne-aduce consolare

Ne-ntăreşte crezul în vestea cea bună.



Iar Duhul Sfânt ne e îndrumătorul

Pe calea-ntortocheată spre Palat

Cu El se-mprieteneşte călătorul

Ce-a fost prin sângele divin spălat.



Ne străduim s-ajungem la-l veşniciei prag

Aceasta este ţinta spre care ne-ndreptăm

Apoi să trecem pragul în feericul meleag

Cu-al nostru Mire de-a pururi să cântăm.



gc/Ianuarie 2006