Poezie Lume bolnava

Lume bolnavă



Azi trăim acele vremuri

când mai mult decât oricând

Tatăl sfânt este sfidat

şi în vorbă şi în gând

Iar potopul de păcate

e mai mare, tot mai mare

Omenirea se scufundă

tot mai mult în nepăsare.



Omenirea se-adânceşte

în mocirla răutăţii

Nu-i mai pasă de iubire

nici de legile dreptăţii

Oare cât va mai răbda

Domnul sfintei îndurări?

Unde se ajunge oare

prin demonice lucrări?



Se-mplineşte astăzi timpul

profeţit de Sfânta Carte

Când din ceata celor sfinţi

mulţi de Isus s-or desparte

N-or mai vrea nici adunare

nici cu Cerul legătură

Ci doar faimă şi distracţii

iar de Dumnezeu...ruptură.



N-or mai vrea nici pocăinţă

nici cântări de proslăvire

Ci doar setea după lux

s-a vedea-n a lor privire

Diavolul cu schema lui

Cu capcana-i blestemată

Va-nşela pe mulţi aleşi

S-aibă viaţa destrămată.



Mulţi doresc învăţături

să le gâdile simţirea

Neglijând Cuvîntul sfânt

neglijând neprihănirea

Prea puţini samariteni

găseşti pe cărarea vieţii

Ce puţini se-apleacă-n rugă

în orele dimineţii!!



Lepădarea de credinţă

proorocită de Scriptură

E-n plină desfăşurare

A cuprins şi-a ta făptură?

Dacă da, mai este-o şansă

poate una, poate două

Tu aleargă la Hristos

ca să guşti a păcii rouă.



Intr-o lume-aşa bolnavă

şi în suflet şi în gând

Tu fi far iubite frate

vestea bună propagând

Vei produce vindecare

multor inimi muribunde

Iar Părintele cel veşnic

cu haruri îţi va răspunde.



gc/Dec. 2005