Poezie Numai Tu...

Numai Tu...



Numai Tu Părinte bun

poţi sădi dorinţa-n mine

Şi-o exprimi atât de clar

cum să nu ascult de Tine?

Când deschid Cartea vieţii

şi parcurg slovele-i sfinte

Sunt cuprins de încântare

vreau mereu să iau aminte.



E dorinţa de slujire

de-ami preda fiinţa toată

Pe altarul Tău sfinţit

ca o jertfă necurmată

Lumea cu a ei probleme

nu-mi oferă împlinire

Îl iubesc pe Fiul Tău

şi a doua lui venire.



Numai Tu-mi ridici moralul

când sunt trist şi abătut

Şi mă scoţi din deznădeİde

cu un duh neprefăcut

Cum să-Ti mulţumesc de-ajuns

pentru mila ne-ntrecută?

Că pe Stâncă m-ai suit

scăpându-mă de derută.



Numai Tu îmi înţelegi

frământările şi dorul

Şi mă faci să înţeleg

că la Tine-i viitorul

Tu mă scoţi din cursa morţii

când Cel Rău mă împresoară

N-am motive să Te las

gândul meu spre Tine zboară.



Cine altul decât Tine

îmi împodobeşte traiul?

Numai Tu-mi poţi vindeca

şi durerile şi baiul

Iar când vin talazuri mari

gata, gata să mă-nghită

Braţul Tău ocrotitor

din urgie mă ridică.



Numai Tu slăvite Tată

numai Tu că eşti IUBIREA

Mă învredniceşti să-Ţi cânt

să-Ti slăvesc mereu zidirea

Te ador şi te cinstesc

cu tot ce-i fior în mine

M-ai făcut copilul Tău

veşnic Harul Tău mă ţine.



gc/Decembrie 2005