Poezie L-ai trimis Parinte...

L-ai trimis Părinte...



L-ai trimis Părinte chiar pe Fiul Tău

Jos în lumea urii şi-a necurăţirii

Să înnobileze chiar şi pe călău

Să smulgă omenirea din adâncul hău

Şi s-o-mpace apoi cu legea-nfrăţirii.



L-ai trimis la noi pe cerescul Rege

Să ne integreze în Regatul sfânt

Să ne curăţească de fărădelege

Iar pe diavol în lanţuri să-l lege

Să ne-aducă-n inimi noul legământ.



S-a-ntrupat în iesle nu-n palat luxos

Ca toţi s-aibă intrare în divinitate

Apoi, mai presus de stele în plai luminos

Să audă glasul cel blând şi duios

Ce i-a smuls din beznă şi singurătate.



Pe eternul Logos aici L-ai trimis

Să înlăture din noi ura, ignoranţa

Să ne-ncredinţeze că Ceru-i deschis

Să ne scoată din adâncul abis

Să vedem lumina ce-aduce speranţa.



L-ai trimis Părinte chiar pe Fiul Tău

Cu vestea cea bună – de eliberare

Din robia cruntă, de stăpânul rău

Ce voia să tragem doar în jugul său

Parte să n-avem de răscumpărare.



O, Ţi-aduc mărire scump Mântuitor

C-ai lăsat Palatul îmbrăcat în glorii

M-ai găsit pe mine, biet rătăcitor

Mi-ai sădit în suflet focul arzător

Să-ţi predau doar Ţie gândul şi fiorii.



gc/Crăciun 2005