Poezie Veniti...!

Veniţi...!



Veniţi la apele odihnei

veniţi şi vă-nfruptaţi cu Har

Că nu-nzadar Mântuitorul

şi-a frânt viaţa la Calvar

Nu amânaţi chemarea sfântă

nu zăboviţi în greu păcat

Veniţi cu mii şi milioane

la Cel ce v-a răscumpărat.



Poftiţi pe prieteni şi rudenii

pe om bogat şi om sărman

Pe filozofi şi oameni simpli

să vină la ceresc liman

Să vină şi să-şi răcorească

lăuntrul şi-al fiinţei dor

Să cânte Cerului mărire

cu îngeri, heruvimi - în cor.



Nu refuzaţi oferta dulce

de-a fi cu ‘Christ o veşnicie

Şi n-aruncaţi divinul dar

de vreţi pe veci o bucurie

Ci năzuiţi spre plaiuri sfinte

unde-ntunericul e-nvins

Vă va învălui lumina

pe tot întregul ei cuprins.



De ce dormiţi în nepăsarea

ce vă aduce nevegheri?

De ce trântiţi Cuvântul vieţii

dorind carnalele plăceri?

Treziţi-vă din lâncezeala

ce vă-nrobeşte-n necredinţă

Sorbiţi din tainicul izvor

ce dă puteri şi biruinţă.





Veniţi acum!! Veniţi cu toţii!

s-aveţi extaz de fericire

Veţi îmbrăca preasfânt veşmânt

de pace şi neprihănire

Văpăi nestinse-or locui

în duh şi-n dragoste fierbinte

In ne-ncetată adorare

cum s-o descrie nu-s cuvinte.





gc//ti/2005