Poezie PRIVESC DIN NOU IN URMA...

PRIVESC DIN NOU ÎN URMĂ...



Privesc din nou în urmă, la viaţa de pribeag,

Doresc să-mi văd rodirea şi-al anilor şirag

Şi iar constat cu bucurie cum infinitul Har

M-a însoţit pe cale, mi-a fost cerescul Far.



Privesc iar înapoi şi n-am nici o-ndoială

Că sfântul Veghetor m-a scos din amorţeală

Când somnul m-a cuprins mi-a dat înviorare

M-a copleşit mereu divina-I îndurare.



Pe drum m-au înţepat perfizii spini ai urii

Atunci când răspândeam aromele Scripturii

Dar Medicul Suprem mi-a alinat durerea

Mi-a-nflăcărat din nou speranţa şi puterea.



Îl văd pe-al meu Păstor purtându-mă pe braţe

Când leul cel turbat venea să mă înhaţe

Prezenţa Lui slăvită îl alunga-n pustie

Prezenţa Lui mă binecuvânta cu energie.



Privesc din nou la urma vieţii-mi efemere

Şi-s fericit că n-am vrut faimă, nici avere

Averea mi-e în Cer; e-o scumpă moştenire

Prin care pot avea cu heruvimii înfrăţire.



Am fost izbit de valul privirilor trufaşe

Şi-am fost învăluit în flăcări uriaşe

Dar armele Luminii au stins înfirbântarea

Şi iar m-am avântat să-mi împlinesc lucrarea.



Privesc din nou în urmă şi cânt de fericire

Că Dumnezeu mi-a dat un duh de mulţumire

Şi am în suflet pace-n orice-mprejurare

Purtarea Lui de grijă mi-e sprijin pe cărare.



Adeseori ispite mi-au hărţuit umblarea

Dar de la Duhul vieţii venea iar apărarea

Îl las să lucre-n mine, să-mi dea călăuzire

Să pot continua cereasca-nvrednicire.



Mă uit acum ’nainte cu multă-ncredinţare

Şi ştiu că viitorul e-n mâna Lui cea tare,

Că Tatăl veşniciei îmi va-nsoţi toţi paşii

El ştie să-şi trateze cu dragoste urmaşii.



Îmi aţintesc privirea la slava viitoare

La Cel ce-i pentru suflet Neprihănitul Soare

Şi merg cu bucurie spre locul de răsplată

Să fiu pe veci cu El în Ţara mult visată.



24 Iulie, 2006