Poezie Din iubire...

Din iubire...



Din iubire răsare floarea bunătăţii

Cu sute de petale ce dau în jur parfum

Iubirea e starea ‘naltă a divinităţii

Ea nu se risipeşte in necaz şi-n fum...



Ci e loială-n orice-mprejurare

Ea nu te părăseşte la-ncercări

Şi nu e prietenă doar în ocazii rare

Ci-i lângă tine când vin întunecări.



Din ea răsare privirea cu candoare

Ce linişteşte sufletul stingher

Şi dă imbold la consacrare şi ardoare

Acelui animat de-un nobil caracter.



Din iubire se naşte şi graiul dulce

Râvnit atât de mult de cei căzuţi

De cei care se află la răscruce

De cei ce-s rătăciţi printre pierduţi.



Din iubire răsare gândul omeniei

Şi zâmbetul ce-nlătură-ntristarea

In cămine e legătura armoniei

Ce-nflăcărează ruga şi cântarea.



Din iubire răsare tot ce e frumos

Şi dorul veşniciei şi visul nemuririi

Şi spiritul ce ne-alipeşte de Hristos

Şi grija pentru semeni şi duhul mulţumirii.



gc/ti,2005/