Poezie La rascruci

Plângeam zdrobit de zbucium la rascruci

Treceau pe lânga mine toti si ma priveau,

Dar n-a întins o mâna nimenea atunci

Ca sa-mi arate pe unde sa o iau.



Un gol simteam sapat în piatra vie,

Din stânga pieptului lipsea ceva firesc.

Un gand ascuns parea ca ma îmbie

Spre crucea Ta Isuse sa pornesc.



Era târziu cand noaptea-ntunecata

Ma-meninta cu aripi negre ca de tuci,

Cand calea-ngusta mi-a fost aratata

Eu mai plângeam in zbucium la rascruci.



De-atâta timp pastram doar pentru mine:

Maretul, ne-nfricatul, dârzul "Eu".

Stiam ca-n viata mea ceva nu era bine,

Stiam; caci m-apasa în suflet greu.



Din palme-am ridicat privirea-ncetosata

Sughitu-amar de plâns mi s-a oprit.

Vederea mea nu este oare inselata?

Nu eu pe crucea-ceea am murit?



"Nu tu", de pe Calvar un glas îmi spune,

Dar,...Mi-ai gresit cu-atât de multe...

Iti iert acum tot ce-ai facut în lume

Ia-ti haina noua-n dar si...du-te.



Nu-i vis, caci iata, lânga Isus Hristos

Mai sus, privind mereu spre cruce

Ma-nalta lin, mai sus victorios

Sa nu mai plâng în zbucium la rascruce.