Poezie Crestinul si bun de gura

Un crestin avuse-odata ca vecin pe Bun de Gura,

dar n-au fost sa fie una si-mpliniti într-o faptura.

Când crestinul povestea ca-L slujeste pe Cristos,

Bun de Gura sustinea ca nu-i tine de folos.

Când crestinul îi spunea de Scriptura si-adunare,

Bun de Gura-l respingea cu destul-nversunare.

Si asa ei zi de zi în nimic nu se uneau,

chiar de se gaseau întruna si mereu îsi povesteau.



Intr-o zi crestinu-ntreaba cu destula chibzuinta:

- Nu ai vrea tu, Bun de Gura, sa vorbim si de credinta?

N-ai dori si tu s-asculti despre jertfa lui Isus,

si asa sa-nalti ofrande catre Domnul tot mai sus?

- Mai crestine sa nu crezi ca sunt chiar necredincios,

despre-aceasta spune faptul ca-L urmez si pe Cristos.

Eu chiar merg odata-n an si platesc o liturghie,

ca deh! E bine-n viata sa nu cazi la ananghie.

Apoi (sa-ti intre-n cap!), sunt atâtea sarbatori,

când pios pe la icoane povestesc de-atâtea...ori!

Fiindca-mi e de bun folos adorarea multor sfinti,

din moment ce-au fost cu grija venerati si de parinti.

Iar de vrei sa fim prieteni si cu mine sa petreci,

hai, mai lasa Adunarea când se joaca câte-un... meci!

Când mai e frumos afara tu sa mergi la Adunare,

fara ca sa-ti scoti sotia si copiii la plimbare?

Credincios al lui Cristos poti sa fii si stând acasa,

chiar de zici ca Adunarea e aleasa Sa mireasa.

Credincios ma vezi ca sunt cum încerc sa-ti dovedesc,

din moment ce la duhovnic an de an ma spovedesc.



- Dragul meu, asculta bine, chiar de esti si bun de gura,

sa-ti arat ca toatea-acestea sunt respinse de Scriptura!

Daca vrei s-ajungi în slava doar platind o liturghie,

se-mplineste ca si mersul catre Luna pe frânghie.

De asculti o liturghie doar la Pasti sau Boboteaza,

când Isus îti cere-ntruna o credinta vie, treaza,

nu vei face si progrese respingând învatatura,

dupa chipul lui Cristos, cum îti cere si Scriptura.

O credinta stramoseasca de prin datini adunata,

îti va obtura si Poarta sa n-ajungi în Rai vreodata.

(...Am putea pleca din lume, poate,-n câteva secunde,

iar apoi la Judecata noi vom sta si vom raspunde).



- Te înteleg...ce spui...dar crestin eu sunt nascut,

si asa de când ma stiu în credinta am crescut...

Iar acum sa-mi las credinta si sa vin la pocainta,

pentru mine înseamna aceasta lepadare de credinta.

- Nu-i vecine cum îmi spui caci crestinul se caieste,

dupa cum prin Duhul Sfânt se smereste si traieste.

Un copil nascut crestin? Nu, nu se poate si insist,

dupa cum copilu-n gara nu se naste CFR-ist!

Crestin, e numai omul ce se vede patos

si asa cait cu lacrimi Il primeste pe Cristos,

ca pe Domnul vietii sale – Cel jertfit de pe Calvar –

ca apoi sa-i dea iertarea, nu prin fapte, ci prin har.

Credinta nu-i aceea apucata din parinti,

daca vrei sa scapi de iadul unde sunt scrâsniri din dinti.

O credinta din aceasta este ca o sita goala,

dupa cum copii de medici nu sunt medici fara scoala.



*



Daca vrei s-ajungi crestin cu o fire blânda, noua,

poti fi-n El lasând si lumea ne-mpartit mereu în doua.

Cu credinte-amestecate daca vrei sa mergi-nainte,

fara Domnul n-ai sa poti respingând a Lui cuvinte.

Caci Cuvântul cel lasat prin a Tatalui Scriptura,

schimba viata unui om chiar de-i rau...si bun de gura.

Amin.