Poezie Preaiubiţii mei fraţi

Câteodată,privim

unul către altul miraţi :

" Parcă te cunosc de undeva...

Nu suntem fraţi ? "



Omul mă priveşte

şi-mi răspunde lucid :

" De tine depinde,

Nu eu decid. "



Fraţii între ei

au asemănări...

Ascultă aceleaşi glasuri,

urmează aceleaşi cărări,



Se-adună cuminţi împreună

la aceeaşi masă,

Beau din aceeaşi fântână,

Vin seara la aceeaşi casă.



" Oare nu te gândeşti

c-am putea fi fraţi ? "

Privim unul la altul

la fel de miraţi.



Atunci când aceleaşi glasuri

ne-adună, ne cheamă,

Avem acelaşi tată

avem aceeaşi mamă,



Atunci când ne punem

umăr lângă umăr mereu,

Să ne purtăm unul altuia povoara,

Îţi sunt şi-mi eşti fratele meu,



Atunci când mă doare şi pe mine

obrazul tău pălmuit,

Sunt frate pentru tine,

Eşti fratele meu iubit,



Fraţi deopotrivă

unul pentru fiecare,

Nu " Tu fratele mai mic,

Eu fratele mai mare. "



Singurul ce poate fi

între fraţi mai presus,

E fratele nostru

cu-adevărat mai mare - Domnul Isus.



Întâiul născut

între fraţii săi mulţi,

Fratele celor mari -bogaţi

celor mici - desculţi,



Nu îl respinge nici tu pe acel

mai puţin credincios

E fratele tău,

Fratele pentru care murise Cristos



Lui nu-i e ruşine să-i numească aşa,

Să se asemene lor,

Pacea Domnului Isus Cristos să fie cu voi

fraţilor şi surorilor.



Nu creşte ură spre fratele tău

spre-a nu fi-n întuneric şi tină,

Cine iubeşte pe fratele său

rămâne în lumină.



Staţi într-un gând

şi o simţire totdeauna,

Rămâneţi-mi ca filipenii , lui Pavel -

Bucuria şi cununa.



Priviri sfidătoare şi reci

se împart spre argaţi,

Voi îmi sunteţi :

Preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi.