Poezie Ma-ndeamna Duhul...

Mă-ndeamnă Duhul...



Mă-ndeamnă Duhul la viaţă pură

Viaţă de creştin adevărat

Fără tiranie, fără vorbă dură

Pildă pentru un trai înmiresmat.



Mă-ndeamnă cu dulcele-i susur

Să-nalţ osana Părintelui – că-i vrednic

Să răspândesc Lumina împrejur

Să-nflăcărez mereu spiritul cucernic.



Sunt îndemnat de Duhul să renunţ

La duhul lumii pentru totdeauna

Pe cei ce merg spre iad să îi anunţ

Că pot redobândi salvarea şi cununa.



Mă-ndeamnă Duhul să vorbesc duios

Să-mbărbătez fiinţele zdrobite

Să cânt pe drum , să-naitez voios

Să nu m-abat din căile sfinţite.



Să dărui tuturor dreptate şi iubire

Să-mi cer iertare când am ofensat

Şi să mă bucur că în Cer am răsplătire

Cu serafimi şi îngeri în veşnicul Palat



Mă-ndeamnă să pun frâu dorinţei

De-a domina mereu prin voia firii

Şi să domnească flacăra credinţei

Ce poate stinge focul răzvrătirii.



Mă-ndeamnă Duhul la viaţă pură

Vrednică de Har şi pocăinţă

Fără gând rebel şi fără ură

Impodobită cu surâs şi umilinţă.



gc/Nov 2005/volum in lucru TI/