Poezie Fericirea

Fericire



Fericirea este starea de supremă consacrare

Domnului neprihănit , Domnului mult lăudat

Este umbletul curat pe-a sfinţeniei cărare

E ataşament total în divina Lui lucrare

Este tihna unui suflet ce-i de haruri inundat.



Fericirea-i mulţumire chiar în neagră sărăcie

Chiar când masa nu e plină de alesele bucate

Căci Părintele din Cer priveşte la vrednicie

La acel ce pune preţ pe sfânta ucenicie

Şi se-abate de la rău, de la căile-ncurcate.



Fericirea este pacea ce rezultă din iertarea

Dată-n dar de Creator sufletului păcătos

Şi urmează-apoi lumina, Harul şi înseninarea

Bucuria, şi răbdarea, cântecul şi înfrânarea

Şi trăirea dedicată Salvatorului Hristos.



Şi urmează mijlociri în genunchi cu dăruire

Pentru-acei aflaţi pe calea care duce în abis

Rugăciuni pentru acei ce nu ştiu de Mântuire

Şi nicicând n-au auzit de-a Calvarului jertfire

Nici de viaţa cu Isus, pentru veci, în Paradis.



Fericirea nu stă-n bunuri ce provin din trudă multă

Nici în laurii râvniţi, nici în faimă sau paradă

Ci-n iubirea ce e dată celui care te insultă

Şi-n frăţia cu cei care cu Cuvântul se consultă

Şi cu cei care tânjesc după veşnica ogradă.



Fericirea este starea de supremă conscrare

Domnului mult lăudat, Domnului neprihănit

E desprinderea de ură, de vacarm şi nepăsare

Este darul ce îl dă bunul Tată cu-ndurare

Când un suflet tulburat cu credinţă e hrănit.



gc/2005/volum in lucru TI/