Poezie Mi-e scumpa poezia

Mi-e scumpă poezia...



Mi-e scumpă poezia

nu pot s-o las nicicum

Căci la bine şi la rău

mi-e prietenă de drum.



La bucurie stă alături

iar la necazuri şi mai mult

Imi aduce desfătare

chiar la vreme de tumult.



Şi de ce aş părăsi-o?

căci m-a vrăjit nespus

Mi-a fermecat fiinţa

şi-L vesteşte pe Isus.



Mă însoţeşte pe cărare

şi îmi alină plânsul

Şi-mi face dorul nobil

să-nvingă necuprinsul.



Să meargă -n veşnicie

să vadă cum e-n Cer

Să pot a mă desprinde

de tot ce-i efemer.



M-a cucerit în taină

şi asta mă încântă

Imi dă un scop ales

şi-mi dă o ţintă sfântă.



Şi-l cânt pe Salvatorul

in ritmuri minunate

In urmă să rămână

doar versuri luminate.



Să-ndemne şi pe alţii

să nu cadă din Har

Răsplata s-o primesacă

în veşnicul hotar.



Mi-e scumpă poezia

o! cum să n-o-ndrăgesc?

Mă-ndrumă spre cunună

în loc împărătesc.



gc/din volumul in lucru TRAIRI INMIRESMATE