Poezie Mamei mele

Mamei mele



Te văd din depărtare, scumpă mamă

Cu ochi pătrunzători şi faţa-nviorată

Cu zâmbetul ce poate alunga o teamă

Cu vorba ce-alină o stare disperată.



Te văd acolo – la casa părintească

Unde-am trăit cu drag copilăria

Unde-am primit dor de Patria cerească

Unde ne-ai învăţat ce-nseamnă omenia.



Unde ne-ai insuflat dragoste de Creator

Şi pasiune pentru lucrurile sfinte

Unde-am fost pătruns de Harul salvator

O! De toate îmi aduc cu drag aminte.



Îmi amintesc de ne-ntrecuta hărnicie

Şi grija pentru semenii sărmani

Pe toţi îi îndemnai la sfântă părtăşie

Să-şi dea iubirea chiar şi la duşmani.



Te văd muncind acasă şi-n câmpie

Cu mâini bătătorite şi fruntea asudată

Dar n-ai voit nicicând nici lux nici bogăţie

Ci doar să ai o pâine cu trudă câştigată.



Te-aud cântând cântări nemuritoare

Cu glasul tău cel dulce şi duios

Şi-n undele sublime era o desfătare

Ce te elibera de traiul dureros.



Te-aud spunând vecinilor cu dăruire

De pocăinţă şi de viaţa viitoare

Îţi voi aduce mereu aleasă preţuire

Te voi cinsti din inima mulţumitoare.



Te văd mergând la locul de-nchinare

Pe ploi, pe soare sau furtună

Căci ţi-a plăcut să fi cu fraţi în adunare

Apoi să răspândeşti vestea cea bună.



Te văd şi-acum plecată-n rugăciune

Cerând Ocrotitorului să mă păzească

Şi-n lumea dominată de întinăciune

Prezenţa Lui slăvită să mă însoţească.



Te văd şi te aud de-aici, din depărtare

Şi-İ mulţumesc Părintelui că m-ai crescut

Mi-ai inspirat viaţa cu zel şi consacrare

Prin tine pe Mântuitor l-am cunoscut.



Akron, OH,2005