Poezie Deschide-mi ochii

Deschide-mi ochii...



Psalmul 119:18 “Deschide-mi ochii

să văd lucrurile minunate ale Legii

Tale.”

***************************************

Deschide-mi ochii să văd cu claritate

Să împlinesc, Stăpâne, doar voia Ta

Să pot să mă desprind de vanitate

Tot ce mi-araţi să nu mai pot uita.



Să văd în juru-mi nevoile stringente

Să mă jertfesc, să vin într-ajutor

Şi un comfort să fiu în stări urgente

Să iau din mila iubitului Ocrotitor.



Să văd că nepăsarea a devenit regină

S-o detronez, captivă s-o păstrez

Să penetrez vieţi cu veşnica lumină

Pe amărţii soartei mereu să-nseninez.



Să văd ce frumuseţi există în iubire

Şi straiul ei să-l port, să-l vadă toţi

Aroma ei va genera numai sfinţire

Va fi doar armonie între soţii şi soţi.



Să pot să-mi văd mai desluşit fiinţa

Cu firea ce-mi dă brânci înspre abis

S-o îmblânzesc, să-nflăcărez credinţa

Şi să răzbesc mereu spre culmi de vis.



Ia-mi şi vălu-nceţoşării de pe pleoape

Să nu pierd taine sau tâlcuri arătate

Pe Petru să-l privesc înaintând pe ape

Credinţa să-mi edific cu acte minunate.



Dă-mi alifie să-mi vindec îngustimea

Să pot cuprinde în dragoste pe toţi

Să-ndepărtez încorsetarea şi micimea

Să cred că mai există Har şi pentru hoţi.



Să văd dincolo de-ncercare - răsplătirea

Să nu pierd din privire al biruinţei semn

Să-mi plec genunchii, să vină izbăvirea

Pentru răzvrătiţii ce-s pe-un drum nedemn.



Să nu fiu orbul ce vrea să de-a-ndrumare

Căzutului ce bâjbâie în negura pierzării

Ci să călăuzesc pe cale, să dau încurajare

Nenorociţilor ce nu ştiu de tronul îndurării.



Deschide-mi ochii să-Ţi văd neprihănirea

Divertismentul lumii să nu mă mai atragă.

Nici starea faimei ce naşte nesfinţirea

Ci doar făptura Ta în veci să-mi fie dragă.



Iar când splendorile divine m-or întâmpina

Şi ochii consternaţi îl vor vedea pe Mire

Extazul proslăvirilor din Cer va culmina

Cu-mbrăţişările ce-s izvorâte din IUBIRE.



gc/ti/2005