Poezie La staulul amintirii

Te-ai intrupat din Duh si din fecioara

Si ai venit la noi in chip smerit,

Tu, Cel etern trimis la noi sa moara

Si sa ne ia din timp spre infinit.



Te-au asezat in ieslea cea saraca

Si staulul umil Ti-a fost salas

In noaptea cea cu ger si promoroaca

Nu se gasise nici un alt locas.



Pastor sa fii, Tu Te-ai nascut cu mieii

Ca jertfa intre zecile de mii

Si-ai pribegit pe tarmul Galileii

S-aduni in turma ratacitii fii.



Noi te-am primit cu rece nepasare

Si prin Irod te-am fi dorit ucis;

Venisei sa ne faci rascumparare

Dar noi uitasem cum e-n paradis.



Cu albe aripi si cu-n imn de slava

Ni te-au vestit un cor de ingeri mii,

Dar noi muream in valea cu otrava

Pierdusem amintirea de copii.



Ne stapanea teroarea si cu ura

Agoniza in suflet un suspin;

Ai auzit ce nu spuneam cu gura,

Te-ai coborat ca sa ne scapi de chin.



Copil duios si Imparat al slavei

Azi ne-amintim cat de gresiti am fost

Si ne plecam sa-ti mangaiem obrajii

Prin Tine, viata noastra are rost.