Poezie Ma regasesc, ma recunosc

Ma "recunosc", caci nu ma pot "cunoaste"

Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,

Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,

Cind Te gasesc, gasesc un inceput.



Ma recunosc in leaganul din casa,

Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,

Ma recunosc si-n cel plecat din casa,

Ma recunosc si-n toate m-am gasit.



Dar cine sint, de unde vin si unde,

Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,

Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,

Iar truda mea e goana dupa vint.



Sint fiul ratacit ce-a fost departe,

Fara parinti, far-casa, doar cu chin.

Sint cel ce se pierduse fara moarte,

Strin de toti si siesi tot strain.



Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.

Te caut iar, si iar ma las gasit.

Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;

Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.



Ma recunosc in trecatorul astazi,

Dar sint flamind de timpul infinit.

Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine

Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.



Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste

Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;

Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste

Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.