Poezie Ce faci cu viata...?

Ce faci cu viaţa...?



Ce faci cu viaţa care ţi-a fost dată

De slăvitul Tată – s-o trăieşti frumos

Ţi-ai pus întrebarea, te-ai gândit vreodată

Te frământă tema ce-i atât de vastă

Sau eşti tot în dubiu, tot neputincios?



Ce faci cu viaţa care zboară iute

Şi cu anii tăi ce-s aşa puţini ?

Luptă-te cu zel să câştigi virtute

Mila şi iubirea să-ţi fie crescute

Chiar când ţi se dă cunună de spini,



Ce faci cu viaţa ce ţi-a mai rămas

Până-n ziua sacră a plecării tale?

Cu vestea cea bună du-te prin oraş

Mulţi sunt cei pe care lumea i-a atras

Şi cu spor păşesc pe-a pierzării cale.



Du-te pretutindeni la cei suferinzi

Dă-le-mbărbătare cu vorbe alese

Vei găsi pe cale şi pe cei flămânzi

Şi vei întâlni si pe cei neblânzi

Tu să le slujeşti fără interese.



Ce faci cu viaţa scumpe-ascultător?

Pentru tine Fiul s-a jertfit pe cruce

Câţi au beneficiat de-al tău ajutor?

Câţi au părăsit duhul trădător?

Câţi au încetat Harul să arunce?



Ce faci cu viaţa? Pune-o-n rânduială!

Pune-o în acord cu sfintele legi

Doar aşa învingi clipe de-ndoială

Infiltrate de acela care te înşeală

De cel care vrea necaz să culegi.



De mai ai o zi sau chiar zeci de ani

Răscumpără timpul cu nobile fapte

Fi îndurător şi cu-ai tăi duşmani

Să nu te-nrobească iubirea de bani

Să nu dai ascultare nefastelor şopate.



Viaţa este scurtă. Trăieşte-o plenar

Iubirea divină poartă-o ca pe-o salbă

Spune tuturora de-al Cerului dar

De jertfa supremă a măreţului Har

Prin care pot îmbrăca haina cea albă.



In lumea durerii fi o mărturie

Fi făclie vie, fi un sol ceresc

Din chipul senin dă doar bucurie

Şi Tatăl îndurării îţi va fi tărie

Te va conduce la loc îngeresc.



Ce faci cu viaţa grea şi trecătoare?

Cu poveri prea mari să le poţi purta

Cu Isus la cârmă toate-ţi sunt uşoare

Când te-njugi cu El simţi doar alinare

Chiar şi încercarea El o va scurta.



El să-ţi fie scopul, ţelul şi trăirea

Slujeşte-L mereu cu credinţă mare

Pe drumul îngust îţi dă izbăvirea

Al victoriei nimb va fi nemurirea

Ca rod al râvnei la sfânta chemare.



gc/ 10 nov.2005

Inspirată în urma discuţiei telefonice cu

fratele Gicu care organizase serviciul

funerar al sorei Viorica. Poem recitat

cu acea ocazie in biserica BETHEL, Millersburg, Oh.