Poezie Suflet gol...

Suflet gol...



Suflet gol şi devastat de otravă şi minciună

Nu doreşti înviorare, nu doreşti vestea cea bună?

Eşti învăluit în beznă, eşti cuprins de derutare

Mila nu ţi-e cunoscută, nu mai ai de loc răbdare...



Nu ai linişte nici tihna ce produce mulţumire

Eşti străin de starea sfântă ce aduce nemurire

Inlăuntrul tău e moarte şi pustiu şi uscăciune

Toate-s roadele nefaste la un trai de-ntinăciune.



Suflet gol lipsit de pace şi de nobile-aspiraţii

Nu găseşti în ce-i divin niciodată inspiraţii

Numai firea te îndeamnă pe cărarea necurată

Numai firea te împinge într-o stare-nfumurată.



Suflet gol fără de vlagă, neputinţa–ţi este mare

Şi-ai respins mereu, mereu a Părintelui chemare

Ai ajuns fără simţire, iar voinţa-i adormită

Ai ajuns la degradare prin trăire pângărită.



Suflet gol şi înrobit de patimi chinuitoare

N-ai vrea să îl ai chiar azi pe Neprihănitul Soare?

El pătrunde cu lumină şi cu raze de speranţă

Şi crează-o atmosferă de pace şi cutezanţă.



El pătrunde cu iubire – floarea cea nepieritoare

El te-mbracă-n strălucire, în straie de sărbătoare

El înlătură veninul; te hrăneşte cu cuvinte

Ce rămân întipărite şi nasc sfinte legăminte.



El te poate vindeca de vicii şi nepăsare

De cruzimea ce aduce numai plânsete amare

Poate alina tristeţea doar cu graiul Lui duios

El este Mântuitorul; e slăvitul Domn, Hristos.



E la uşă chiar acum. Nu mai zăbovi o clipă!!

Altfel, vei trăi mereu o viaţă de risipă

Deschide cu bucurie, cu privirile senine

El te va despovăra de osândă şi ruşine.



El te poate ridica pe piscuri nebănuite

De virtuţi şi idealuri spre trăiri neprihănite

El te umple cu dorinţe vrednice de-Mpărăţie

Iar prin sângele preasfânt îţi oferă curăţie.



gc/Noiembrie 2005