Poezie Din belsugul indurarii...

Din belşugul îndurării...







Din belşugul îndurării Tale primim şi pace şi lumină

Primim şi dorul arzător de-a fi cu Regele la Cină

Şi inundaţi suntem mereu cu dragostea nepieritoare

Ce-aduce-n sufletul zdrobit alin, tărie şi mult soare.



Din belşugul îndurării Tale Haru-l primim necontenit

Şi de-aceea Te cinstim şi-Ţi dăm omagiul cuvenit

Şi ne proşternem cu-adorare, te recunoaştem Suveran

Dorind să fim ai Tăi, Părinte, să Te slujim cu mult elan...



Dorim să ascultăm de Tine în drumul nostru către Cer

Să nu ne-abatem din cărare, să nu-i urmăm pe cei ce pier

Ne eşti tăria şi-ajutorul când vin urgii să ne lovească

Şi-ndrumătorul iscusit când demoni vin să ne-amăgească.



Din belşugul îndurării Tale ne săturăm lăuntrul dornic

Şi astfel visele-s curate iar sufletu-i mereu statornic

Ne bucurăm şi în necazuri ştiind că nu ne părăseşti

La lucru este Sfântul Duh cu stări divine, îngereşti.



Din belşugul Harului măreţ şi astăzi curge izbăvire

Şi astăzi oamenii au şansa să dobândescă mântuire

Prin jertfa crucii sunt spălaţi de patima înrobitoare

Nimic în lume nu mai poate de la credinţă să-i doboare.



In belşugul îndurării Tale zilnic noi găsim iertare

Bunătate ca la Tine nu găseşti în lumea mare

Eşti Păstorul ce conduce turma la păşuni fertile

Ne eşti şi pavăză şi scut când înfruntăm mulţimi ostile.





Din belşugul îndurării Tale primim şi pace şi lumină

Şi dorul nostru arzător de-a fi cu Mirele la Cină.



gc/Noiembrie 2005