Poezie Pantofii si cravata

Doi pantofi mergand pe strada

Incaltati de-al lor stapan

Prin noroaie si zapada

Nu puteau nici cum sa vada

Ce e rau si ce e bun



Cum erau pantofi din fire

S-au mahnit fara temei

Pe cravata cea subtire

Ca sta pusa-n marire

Si ca nu era ca ei



Si isi zisera-ntr-o doara:

"Nici ca mai putem rabda

De cu zori si pana-n seara

Tragem greul sub povara

Si murdari, e bine-asa?



Iar "cucoana", nu ne place

Sta ca un protop la gat

De lucrat, nimic nu face

Toata ziua tace, tace

Si se plimba, doar atat!"



Dar stapanul lua cuvantul:

"Ce atat necaz si of?

Voi aveti ca sort pamantul

Iar pe ea o bate vantul

Ca-i cravata, nu pantof"



Morala:

Unii cred ca au dreptate

Clevetind pe cel sus-pus

Dar sa stiti ca peste toate

E Stapanul ce socoate

Chiar asa precum a spus:



"Ce atat necaz si of

Voi aveti ca sort pamantul

Iar pe ea o bate vantul

Ca-i cravata, nu-i pantof"



Voi pastrati o pace sfanta

Intre voi c-asa-i frumos

Starea voastra nu Ma-ncanta

Iar pe cel ce se framanta

Am sa-l judec Eu - Hristos.