Poezie Izvorul si teava

I.

In calatorie

Spre imparatie

Cum nimic nu-i scapa

Ochiului sa vada,

Aparu odata

Un izvor de apa

Langa o sosea,

Curgand printr-o teava

Izvorul - cismea.

Apa se pravala

Si se scurge-n vale

Limpede curata

Fara nici o pata

Oferind racoare

Binefacatoare.



Teava cu pricina

Uitandu-si rugina

Umflandu-se toata

Ca o disperata

Isi sopteste-n sine

"Cin' mai e ca mine?

Vad alte surate

Cum stau aruncate

Care mai de care

Mai la intamplare.

Colo-n buruiene

Cu lacrima-n gene

Stau doua perechi

Parca-s fiare vechi.

Dar, ma uit la mine

Nu-mi este rusine

Sunt aici adusa

Si in cinste pusa.

Prin mine se-adapa

Din belsug cu apa

Setea sa-si omoare

Lumea trecatoare."



Dar izvoru-n taina

Afland in ce haina

Se imbraca fierul

Dezlegand misterul

Isi croieste cale

Intr-o alta vale.

Iar teava ramane

Iarasi in rusine

Mancand-o rugina

Ca sip e vecina,

Cea din buruiene

Cu lacrima-n gene.



Facand socoteala

Sa vedem morala:



Daca ai un dar

Ce ti-e dat prin har

De ce te falesti

Ca si cum tu esti

Cheia si lacatul.

Nut e mai umfla

Sin u te juca

Lesne cu pacatul,

Caci Cel ce ti-a dat

Te-a si judecat

Si slujba ti-o ia

Dand-o altuia



II.

Ce iti poate spune

Cand in vremuri bune

Nebucadnetar

Avusese-un dar.

Domnul ii supuse

Neamuri si-i daduse

Multa bogatie

Cinste, vrednicie

Faima-n dar si slava

Ca si-aceasta teava.

Dar cand s-a-ngamfat

Iarba a mancat.



Asa ca sa stii

Oricine ai fi,

Cinstea da-o Lui

Da-I-o Fiului!

Caci El e Izvorul

Ce-si uda ogorul!

Sufletul-adapa

Din belsug cu apa

Si tot El hraneste

Omul nou si-l creste,

Si-apoi, stii pre bine

Lui I se cuvine

Glorii, cinste, slava

Caci noi nu suntem

In acest sistem

Din a Lui lucrare

Atotcuprinzatoare

Decat simpla:

- "teava"