Poezie Vestea Buna

Vine de demult si de departe,

Vine de atatia ani la rand

Vestea Buna, veste fara moarte,

Despre Cel ce va sosi curand...



Si veghea candva din slavi o raza

Peste ieslea Pruncului Isus,

Azi vegheaza El si lumineaza

Pe pamant, precum in Ceruri sus.



Celui ce se zbate in tarana

Sub povara negrului pacat,

El i-a dat izbavitoare mana

Si din pulbere l-a ridicat.



El a sangerat, ca tu, nedemnul,

Firea prin credinta s-o indrepti,

Sa-ti inalti privirea spre Edenul

Ce se-arata numai celor drepti.



Si de vrei sa-ti fie cu o clipa

Cerul mai aproape decat ieri,

Doar credinta e acea aripa

Fara care in zadar mai speri.



Cate ori in zarea cea adanca

Ingerii vestesc din trambiti, stiu!

Nici in ceasul cel din urma inca

Sa-L gasesc pe Domnul nu-i tarziu.



Vine de demult si de departe,

Vine fara maluri si poteci,

Vestea Buna, care nu desparte,

Ci uneste pe cei buni in veci!