Poezie Eben-Ezer

Eben Ezer



Ne-ai călăuzit, Părinte, prin furtuni şi vremuri bune

Inaintea Ta venim, azi, cu cânt şi rugăciune

O, ce mare Ţi-e-ndurarea, grandioasă Ţi-e iubirea

Noi spre Tine îndreptăm gândul bun şi mulţumirea.



Ne-ai condus cu braţ puternic prin pustie şi prin vale

Şi-am fost zilnic însoţiţi de darul prezenţei Tale

Lângă Tine vom rămâne în zi rea sau zi cu soare

Vrem să Te slujim smeriţi, mai cu zel, mai cu ardoare.



Inc-un an s-a scurs din viaţă, înc-un an de Har măreţ

Ne-ai ferit şi de capcane şi de spirit hrăpăreţ

Nu ne despărţim de Tine chiar de-ar fi să ne omoare

Tu transformi îndurerearea în stare de sărbătoare.



La sfârşit de an , O Tată, noi rostim “EBEN-EZER”

Sunt cuvinte ce ne-animă gândul nostru către Cer

Până-aici ai fost cu noi, dându-ne puteri depline

Să învingem ispitirea, s-avem dor de stări divine.



De-am căzut ne-ai ridicat din pulbere şi ţărână

Şi mereu ne-ai ajutat să punem chiar gurii frână

Ne-ai purtat pe-aripi de vultur; grija Ta e minunată

Cum va fi când vom vedea faţa-Ţi dulce, luminată?



Când am fost în strâmtorare, ne-ai adus la locul larg

Cum să nu Te adorăm când ne eşti aşa de drag?

De vom fi cu leii-n groapă cum a fost şi Daniel

Şi de- acolo vom ‘nălţa slavă veşnicului Miel.



Iar în lupta cu păcatul ne-ai fost pavăză şi scut

Ţi-am văzut destoinicia şi-n credinţă am crescut

Infruntat-am uriaşii ce-au venit să ne doboare

Cu Cuvântul cunoscut ce e candelă-n cărare.



Incercări au fost destule şi noiane de ispite

Demonii ne-au asaltat cu doctrinele cumplite

Dar privirea aţintită spre cunună şi răsplată

Ne-a ţinut pe calea Ta, ne-a păstrat viaţa curată.



Roade n-am produs destule – vrednice de pocăinţă

Şi Tu totuşi ne-ai dat zile, ne suporţi în neputinţă

Dar acum când anul trece făcând loc la altul nou

Ne-angajăm să preţuim mult mai mult al Tău cadou.



Ne-angajăm să răspândim din lumina ce produce

Dorul după veşnicie, dragostea de sfânta cruce

Să înflăcărăm credinţa, s-adunăm în Cer comori

Să-nţelegem pe deplin cât suntem de trecători.



Pân-aci ai fost cu noi şi recunoştinţa noastră

Se ridică spre ‘nălţimi, mai presus de zarea-albastră

Şi cu noi vei fi mereu, nu ne părăseşti nicicând

O, Părinte-al veşniciei te cinstim în grai şi-n gând



gc/ti/2005