Poezie Tepusul si Harul

Ţepuşul şi Harul



M-am rugat de două ori: “Tată ia-mi ţepuşul

Că mă chinuie mereu şi e greu urcuşul”

M-am rugat a treia oară şi mai cu ardoare

“Doamne ia-l ne-ntârziat că trupul mă doare...



Ia-mi durerea nesfârşită şi dă-mi sănătate

Ştiu că Tu eşti milostiv în divina-ţi bunătate

Ştiu că te înduri nespus de făpturile create

Şi lucrezi în Univers cu iubire şi dreptate...



Nu cer aur sau argint, nu cer nici mărgăritare

Doar atât doresc acum: mult râvnita vindecare

Nu-ţi cer lux, nici bogăţii dorite de cei mai mulţi

Scapă-mă de cuiul greu; azi te rog să mă asculţi...



Căci doresc să te slujesc cu mai multă energie

Să-Ţi cinstesc Numele sfânt şi în cânt şi-n elegie

Să vestesc la toţi de Harul revărsat fără-ncetare

Să trezesc în cât mai mulţi dor de viaţă viitoare...



Deci , Părinte, inc-odată te implor dă-mi lecuire!

Ca răsplată că-ţi sunt rob, că-ţi dau multă preţuire

Scoate-mi ţepuşul afară şi aruncă-l în pustie

Niciodată-n viaţa mea pacostea să nu mai vie”



Dar răspunsul mă surprinde, vă surprinde şi pe voi:

“Harul Meu ‘ţi-este de-ajuns în necaz şi în nevoi

El să-ţi fie mângăierea când năpasta te apasă

El să-ţi fie desfătarea când puţine ai pe masă...



El te va-nsoţi pe cale şi-ţi va fi un bun amic

Când alături eşti de Har nu te teme de nimic

El curge de la Calvar, din izvorul cel curat

Care spală omenirea de nemernicul păcat...



Se revarsă-n abundenţă, zi de zi şi-n viaţa ta

Şi de-ar curge-o veşnicie sursa nu s-ar termina

E destul să-l ai acasă şi la muncă şi pe drum

Mulţumit să fi nespus că-i cu tine chiar acum...



Harul Meu îţi e de-ajuns, el îţi este- nvăţătorul

Când primejdiile vin ‘ţi-este şi ocrotitorul

Nu te teme de nimic chiar de ai ţepuş în spate

El îţi dă imbold mereu spre trăiri înmiresmate.”



gc/Oct.2005