Poezie Doamne Sfant!...

Doamne Sfânt…



Doamne Sfânt iubirea mare

Ce din Golgota, străluceşte,

E-atât de vastă-n exprimare

Căci sufleul mi-l copleşeşte.



Privind la jertfa... din Calvar

Pe crucea-nfiptă cu grăbire,

Cuprins sunt în mareţul har

Şi din blestem, am izbăvire.



Iubirea dulce ce mă chiamă

Când mâinile ridic spre cer,

Mă întăreşte, şi n-am teamă

Căci adorând-o, am să pier.



Sub cer, nu are asemănare

Căci nu ne este dat în ştire,

Despre-altă cale de salvare

Care-ar putea da mântuire.



Ea pentru mine, a suportat,

Să pot afla răscumpărarea,

Şi-n sângele-I ce L-a vărsat

La Golgota a trasat cărarea.



Şi-a demonstrat că umilinţa

În scopul luptei cu cel rău,

A cimentat pe veci credinţa

Că pot să trec al morţii hău.



Flavius Laurian Duverna

31 august 2009