Poezie Cand ai batut la usa

Când ai bătut la uşă.



Când ai bătut, Isuse, la uşa inimii stinghere

Eram atât de slab, eram fără putere

Mă îndreptam, încet dar sigur, spre abis

Căci raiul pentu mine era un loc închis.



Eram doar o epavă, sortit eram pieirii

In toate culegeam amarul fruct al firii

Mă împăcam cu gândul c-acesta e destinul

C-am refuzat chemarea, c-am părăsit căminul.



Am ezitat... dar Tu pe nume m-ai chemat

Când am deschis cu zâmbet m-ai întâmpinat

M-ai fermecat cu vorbe şi cu priviri senine

Din clipa aceea îndrăgostit am fost de Tine.



Nicicând nu voi uita momentul întâlnirii

Când am gustat întâia data din cupa ispăşirii

Torentul de iubire îmi cuprindea simţirea

Şi-am înţeles atunci şi scopul şi menirea.



Am înţeles ce-nseamnă jertfa răstignirii

Şi cât de dulce este starea izbăvirii

De Tine nu mă las chiar de-ar veni prigoane

M-aşteaptă-n Cer neveştejitele coroane.



Şi cu recunoştinţă Ţi-aduc azi mulţumire

Că-mi eşti şi Salvator şi Domn şi Mire

Cu Tine pe cărare eu cânt mereu voios

Chiar şi în zilele când cerul e noros.



Cu Tine pe cărare chiar clipele amare

Sunt schimbate în stări de binecuvântare

Durerea-i mai uşoară iar chinu-i cu alin

Voi spune tuturor de darul Tău divin!!



Mi-ai lecuit pornirile care rodesc ruşine

Şi umbletul mi-e sfânt, aşa cum se cuvine

Dorinţa mi-e curată şi nobil mi-este visul

Să pot sfârşi cu Tine, să văd şi Paradisul.



Când ai bătut, Isuse, la uşa inimii stinghere

Eram atât de slab, eram fără putere

Dar am deschis şi ai intrat cu pace şi lumină

M-ai îmbrăcat în imaculate straie de hermină.



gc/TI/oct 2005