Poezie Si tu...

Şi tu...



Şi tu ai fost un fiu risipitor în ţări îndepărtate

Străin de tot ce este sfânt, străin de visele curate

Gustat-ai şi tu din potirul ce lasă doar amărăciune

Iar sufletul ţi se hrănea cu putregai şi uscăciune.



Dar infinita dragoste te-a cercetat şi te-a străpuns

Şi ţi-ai venit în fire şi-ai dat afirmativ răspuns

Şi-acum eşti templu viu pentru Duhul mângăierii

Bucurându-te nespus de binecuvântările-nfierii.



Şi tu-ntâlneşti pe cale obstacole şi mărăcini

Dar vei ieşi biruitor că-s tari ale credinţei rădăcini

Vei întâlni dintre acei ce spun că-s fraţi, dar nu-s

Te roagă pentru ei şi-n zori de zi şi la apus.



Pe marea vieţii vei fi şi tu lovit de valuri furioase

Adeseori durerea te va pătrunde până-n oase

Dar Cel ce potoleşte vântul şi uraganele turbate

Te va ridica deasupra situaţiilor disperate.



Şi tu vei îndura dispreţul celor ce urăsc neprihănirea

Gândeşte-te atunci la Cel ce a răbdat chiar răstignirea

Cum l-au scuipat şi l-au lovit, i-au dat din spini cunună

Misiunea Lui a fost în legătură cu Cerul să ne pună.



Şi pildă vei lua, să nu abandonezi nici tu lucrarea

Chiar dacă oamenii îţi dau mereu ura şi-ntristarea

Răsplata este mare dar nu aici, în lumea răzvrătirii

Ci-acolo unde-s serafimi şi îngeri la limanul înfrăţirii.





Tăcere ai păstrat şi tu când spiritele s-au aprins

Acel ce-şi stăpâneşte firea nu-i biruit ci a învins

Invaţă de la Fiul să ai un duh smerit şi blând

In jurul tău să laşi arome din inimă, din gând.



Apoi, când Mirele va apărea în straiele imaculate

Să-i ia pe toţi ai Lui în strălucitele palate

Şi tu vei fi întâmpinat de privirea Lui senină

Vei fi răsplătit c-ai umblat în Adevăr şi în Lumină.



gc/Octonbrie 2005