Poezie Hrana divina

HRANĂ DIVINĂ



Ne hrănim mereu din Tine

bunul nostru Salvator

Ce resurse află-n Tine

zilnic, omul truditor!

Cât belşug de Har, putere

se revarsă peste noi!

Nu mai vrem "comori" din lut

ci doar viaţa de apoi.



Nu mai vrem nici surogate

inventate de sisteme

Ce atrag şi amăgesc

cu capcane şi cu scheme

Am ieşit pe totdeauna

din Egiptul cu sclavia

Şi-am intrat în ţara-n care

e regină vrednicia.



Nu mai vrem nici îndopare

cu cultură seculară

Nu mai vrem idei nocive

nici metodele de-afară

Nici filozofii moderne

ce pretind o explicare

Dar produc în lume pizmă

şi oftat şi derutare.



Zilnic noi sorbim din ape

cu izvoare cristaline

Nu din râuri tulburate

de făpturile meschine

Numai pâinea cea cerească

ne aduce-ndestulare

Şi fortifică fiinţa

dându-i tihnă şi răbdare.



E tentantă hrana dată

de diversele canale

Dar vai! Cine o serveşte

nu mai ’nalţă osanale

Nu dorim învăţături

sau principii ce-ndepartă

De divina părtăşie

ce sfinţeşte-a noastră soartă.



Ne hrănim din Duhul vieţii

ce aduce alinare

O! Lăsaţi-l să lucreze

pe deplin în Adunare

Pretutindeni duhul lumii

face prăpăd fără milă

Vrând să toarne-n noi mereu

atitudinea ostilă...



Vrând să ne împotrivim

stării de cucernicie

Să ne rupem de Hristos

şi de viaţa-n veşnicie

Să trăim fără credinţa

ce rodeşte fapte bune

Să nu ne plecăm genunchii

în umilă rugăciune,



Să ne-nstrăinăm de Cer

să iubim deşertăciunea

Doar făpturii omeneşti

să îi dăm închinăciunea

O, Părinte! Ce-nşelare

bântuie în lumea-ntreagă

Cum de-a reuşit Satan

pe atâţia să-i atragă ?



Ne hrănim din Tine, Tată

şi din tainica Scriptură

Cu poruncile din ea

mame sfinte ne crescură

Ea produce transformare

chiar în suflete rebele

Poate să aducă pace

poate de păcat să spele.



Ne hrănim numai din Tine

sfinte Tată, Creator

Mana zilnică-ntăreşte

trupul nostru muritor

Şi lăuntrul îl susţine

dându-i energii divine

Şi imbold ne dă mereu

s-aşteptăm pe Cel ce vine.