Poezie Alerg spre tinta...

Alerg spre ţintă...



Alerg spre ţintă cu zel şi credinţă

Ştiind că m-aşteaptă premiul promis

Tătăl îmi insuflă dor de biruinţă

Când El mă-nsoţeşte e cu neputinţă

Calea să-mi unesc cu cel compromis.



Drumul este-ngust, scopul este sfânt

Piedici sunt adesea, curse şi necazuri

Cu Isus alături nu mă înspăimânt.

Chiar de-ar fi să-nfrunt al furiei vânt

Pot cu El să-nving chiar şi în talazuri.



Iar când se opun cu ură vrăşmaşii

Vrând să mă împingă în adânc abis

Ingeri tăbărăsc şi-mi îndreaptă paşii

Să se ştie-n lume cine sunt urmaşii

Celui ce prin jertfă Cerul a deschis.



Alergând spre ţintă, nu privesc ‘napoi

Vrednic vreau să fiu de răsplata mare

Iar când voi ajunge pe tărâmuri noi

Cu cei ce-au dorit viaţa de apoi

Voi primi cununa cea nepieritoare.



gc/TI