Poezie La Cuvantul Tau...

La Cuvântul Tău...



La Cuvântul Tău, Părinte, toate au luat fiinţă

Cine poate să cuprindă nepătrunsa Ta ştiinţă?

Cine poate să pătrundă pe deplin îndemânarea

Cu care-ai creat Pământul, norii, stelele şi marea?



Cine poate să-nţeleagă arta Ta şi iscusinţa

Când l-ai plămădit pe om şi-ai sădit în el dorinţa?

La Cuvântul Tău, O Tată, s-a năsut tot Universul

Iar planetele se-nvârt căci le-ai proiectat şi mersul.



La Cuvântul Tău, Stăpâne, din nimic veni lumina

Razele ce vin din soare primenesc mereu grădina

Ploi şi vânturi şi furtuni, toate îţi ascultă glasul

De luceferi şi planete ţi-e înconjurat locaşul.



Ne încântă frumuseţea ce domneşte în natură

Dar ne farmecă mai mult legi divine din Scriptură

E Cuvântul Tău, e voia ce-ai transmis-o omenirii

De-a umbla mereu cu Tine pe calea neprihănirii.



La Cuvântul Tău profeţii au venit să Te slujească

Îndemnând pe pământeni traiul sfânt să-l preţuiască

Şi "aşa vorbeşte Domnul"- a fost vocea lor solemnă

Pentr-un trai înmiresmat şi-o viaţă de rai demnă.



Cine-i poate sta-mpotrivă? Este viu şi e puternic

Cine lui i se supune are sufletul cucernic

El întinderi nesfârşite le străbate-ntr-o secundă

Cine-n lume ar putea de ecou-i să se-ascundă?



La Cuvântul Tău şi astăzi te slujim cu dăruire

Înălţându-Ţi osanale, cântece şi mulţumire

El înviorează inimi ce-au căzut în disperare

Aducând făpturii slabe mult râvnita-mbărbătare.



Iar lăuntru-l luminează cu o pace ce durează

El ne întăreşte-n duh, zi de zi ne cercetează

Ne abate de la calea ce ne duce la pierzare

Ne călăuzeşte paşii tot mai sus spre larga zare



Ne aduce mângâiere când năpasta ne încearcă

Când furtuni necruţătoare scutură a vieţii barcă

Ne fereşte de ispite cu-ale lor urmări nefaste

Ne uneşte-n rugi fierbinţi cu cei din cereasca oaste.



De Cuvântul Tău divin ascultăm, O! Scumpe Tată

El e candela nestinsă. Nu-l respingem niciodată!

Ci în suflete-l păstrăm ca ceresc mărgăritar

Doar cu el putem s- ajungem la edenicul hotar.