Poezie Pentru nimic in lume (1)

Pentru nimic în lume...



Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând

Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar

S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând

Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând

Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar.



Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa

Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire

Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa

M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa

Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire.



Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea

Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat

Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea

Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea

După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat.



Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea

Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat

Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea

Că prin slujire şi devotment putem avea intrarea

In cereştile splendori unde-i lumină necurmat.



Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “preţios”

Palate-n aur poleite, şi faimă şi-nălţare

De calea crucii nu mă las; mă-ndrumă la Hristos

Mă-nvredniceşte să călătoresc spre Cer voios

Să las în urmă mireasma dragostei nepieritoare.



Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând

Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar

S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând

Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând

Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar.



gc/Septembrie 2005